LISTA TORŢIONARILOR. Mărturii din "lagărul de exterminare": „Sunt medic primar”. „Da?!”, a zis Ficior. „Păi, ce pizda mă-tii eşti? Ori primar, ori medic?”. Şi poc, jos cu el!”

Peste 40 de deţinuţi politici, supravieţuitori ai închisorii de la Periprava din Delta Dunării, un adevărat "lagăr de exterminare", aşa cum chiar ei îl numes, îşi amintesc perfect de condiţiile de detenţie şi în special de torturile aplicate personal de către comandantul Ion Ficior. Gândul a vorbit cu patru dintre aceştia: Ioan Tranculov, Caius Muţiu, Iosif Corpas şi Octavian Bjoza. Din mărturiile acestora reiese acelaşi lucru: la Periprava mureau câte doi-trei deţinuţi pe sătămână, iar cadavrele erau aruncate în adevărate gropi comune. Caius Muţiu, deţinut politic din Timişoara, spune că într-o singură iarnă au decedat peste 200 de deţinuţi. Din declaraţiile celor patru am identificat şi patru metode tortură aplicată de Ficior: bătea cu pumnii şi bocancii în funcţie de figura deţinutului, bătea cu bastonul în funcţie de profesia deţinutului, bătea deţinuţii pentru că mâncau porumb şi bătea dacă cei închişi nu-şi îndeplineau norma.

Ioan Tranculov – deţinut politic – frontierist - condamnat la cinci ani.

 

„L-a altoit, cât a putut el, cu o bucată de scândură, până a căzut omul jos”

Ioan Tranculov povesteşte pe larg despre brutalitatea tratamentelor aplicate de comandantul Ficior deţinuţilor. El spune că Ficior avea un criteriu special în baza căruia aplica bătăile: deţinuţii erau loviţi de el, personal, în funcţie de profesie.

Morţii erau îngropaţi în gropi comune. Ioan Tranculov declară în acest sens că a văzut cu ochii săi cum doi deţinuţi, colegii săi de baracă, au fost împuşcaţi de gardieni în timp ce încercau să fugă din lagărul de la Periprava.

Ioan Tranculov a fost închis în 1959, fiind condamnat la cinci ani de închisoare, pentru că a vrut să fugă din România. Ultimii doi ani de închisoare i-a petrecut la Periprava. Întâlnirea cu comandantul Ficior a fost brutală încă din prima zi: “Era comandant, dar nu era colonel pe atunci. A doua zi a venit, ne-a încolonat şi ne-a întrebat pe fiecare ce suntem. Ce meserie, ce aia, ce aia... Şi atunci a început cu înjurăturile şi cu bătaia... În funcţie de ocupaţie. Unul a zis: „Sunt medic primar”. „Da?!” i-a zis ăsta, Ficior. „Păi, ce pizda mă-tii eşti? Ori primar, ori medic?”. Şi poc, jos cu el! Pe urmă altul. Chiar el îi lovea! Apoi, altul a zis: „Sunt rabin!”. „Rabin?!” şi iar: poc peste faţă, cu dosul palmei”.

Fostul deţinut spune că l-a văzut pe Ficior cum îi lovea pe deţinuţi fără milă. După 50 de ani îşi aminteşte limpede cum Ficior l-a bătut pe un deţinut până când acesta a rămas inert pe pământ. „Dacă nu-i convenea ceva, te lovea fără milă. Dacă cineva i-a spus, o dată, ceva, l-a altoit, cât a putut el, cu o bucată de scândură, până a căzut omul jos. I-a mai dat două şi l-a lăsat”, susţine Tranculov.

Tanculov mai spune că bătaia era la ordinea zilei, în special pentru cei care munceau la îndiguiri: “Cei care mergeau la stuf îndiguiau parcelele, ca să scoată apa. Trebuia să cari pământ, cu roaba, mergând pe scândură, pe dig. Când te întorceai, cu roaba goală, veneai pe lângă scândură. Erai obligat să-ţi faci norma – nu ştiu câţi metri cubi de pământ. Ei, şi atunci, vedeai bătaie. Nu bătea Ficior, el dirija. Iar caraliii stăteau cu bâtele pregătite. Veneai cu roaba pe scândură şi îţi luai bătaia”.

Groapa comună de la Periprava şi cei doi deţinuţi împuşcaţi

Fostul „frontierist”, cum se numeau cei care încercaseră să fugă din ţară, îşi aminteşte că în fiecare săptămâna mureau căte doi deţinuţi. Cadavrele erau îngropate direct în pământ, fără cosciug, fără cruce şi, desigur, fără preot. “De unde sicrie? Te aruncau în pământ, direct. Sicriul era folosit doar ca să transporte cadavrul. La groapă vărsau mortul acolo şi luau sicriul înapoi. Au mai povestit şi alţii cum erau îngropaţi fără cruce, fără nimic. Satul Periprava era destul de aproape de colonie – asta am văzut abia când m-am eliberat. Iar groapa asta, comună, era la un kilometru de colonie, în partea cealaltă faţă de sat”, rememorează Ioan Tranculov.

Cu propriii ochi a asistat la uciderea a doi deţinuţi. Aceştia au încercat să fugă din lagăr. După un kilometru au fost ajunşi din urmă de gardienii care i-au împuşcat pe loc. “Eram de faţă când au fost împuşcaţi doi oameni din baraca noastră. Unul a sărit gardul – fiecare baracă era încercuită cu gard; l-au prins după un kilometru şi l-au împuşcat. Celălalt, tot aşa”, susţine fostul deţinut politic.

CITEŞTE AICI INTERVIUL INTEGRAL

Peste 200 de morţi într-o singură iarnă

Caius Muţiu – deţinut politic condamnat la opt ani de închisoare. A fost închis la Periprava timp de 4 ani, din ‘59 până în ’63. Spune că la colonia Grind, condusă iniţial de torţionarul Ficior, cadavrele erau aruncate în gropi comune. Fostul deţinut politic îşi aminteşte că, într-o singură iarnă, au decedat peste 200 de persoane. Deţinuţii politici erau obligaţi să asiste la autopsia celor decedaţi. Oamenii mureau din cauza infometării sistematice, iar bolnavii nici nu mai primeau de mâncare.

Caius Muţiu a fost condamnat la opt ani de închisoare de autorităţile comuniste pentru „intense activităţi contra clasei muncitoare”. Fost lider al mişcării studenţeşti anticomuniste din Timişoara, din anul 1956, Muţiu a trecut prin mai multe temniţe comuniste, ajungând, în cele din urmă, în lagărul de la Periprava, în Delta Dunării, condus de torţionarul Ion Ficior.

Tânărul student organizase o adunare şi o manifestaţie la care au luat parte 1.000 dintre colegii săi, pentru a-şi spune dolenţele şi a-şi cere drepturile. „A fost o adunare împotriva comuniştilor. Sigur, cu toţii ştiam că vor urma arestări, dar am cerut, fără teamă, plecarea ruşilor din ţară. Nu s-a strigat <<jos comunismul>>, dar era la fel de grav. Am întocmit un memoriu în care mai ceream libertatea presei şi respectarea drepturilor omului”, povesteşte Muţiu. Locul în care avea loc adunarea studenţilor a fost înconjurat de tancuri, participanţii arestaţi şi bătuţi, cu bestialitate, în timpul anchetelor.

Tânărul a fost închis, iniţial, la Gherla, de unde, în 1959, a fost mutat la Periprava, după un ocol în Bălţile Brăilei. La Periprava a stat patru ani, în mare parte la subsecţia Grind. A ajuns în lagăr grav bolnav. „Aveam o formă de dizenterie. Am scăpat, totuşi, mâncând doar pâine prăjită, fără să mi se dea vreun medicament”, spune Muţiu. Când a ajuns la Grind, torţionarul Ficior era comandantul subsecţiei; nu ajunsese, încă, stăpânul absolut al lagărului de la Periprava.

L-a văzut încă din prima zi. “Ne-a luat în primire şi a început cu ameninţări. Ne-a spus să ne băgăm minţile în cap că există un regulament pe care dacă îl încălcăm vom avea de suferit”, povesteşte Caius Muţiu. Ficior avea să aibă asupra sa şi asupra celorlalte câteva sute de deţinuţi, drept de viaţă şi de moarte timp de doi ani, cât a condus direct subsecţia Grind.

„Mai scoteau un organ, îl aruncau într-o găleată. Dacă pica ceva pe jos, noi trebuia să culegem”

Caius Muţiu îşi aminteşte de iarna cumplită din ‘59-’60, când jumătate din deţinuţii politici de la Grind au decedat. Spune că erau în jur de 550-570. “La Grind, în iarna aceea, erau barăci mari în care stăteam cu sutele. În baraca noastră eram 570. Am ieşit din iarnă doar jumătate dintre noi; ceilalţi au murit, din cauza frigului şi al mâncării sub orice critică. Cu toţii eram înformetaţi dincolo de orice limită”, spune Muţiu. Majoritatea din colonia Grind erau distrofici din cauza inaniţiei. După distrofie, urma caşexia (pierdere în greutate ireversibilă nutriţional - vezi definiţia medicală).   “Unii dintre noi ajunseseră să cântărească 30 de kilograme”, spune fostul deţinut politic.

Unul dintre deţinuţi, care era şi doctor, i-a cerut comandantului Ficior să le dea deţinuţilor grav bolnavi proteine. Comandantul Ficor a refuzat, spune Muţiu. “În martie ’60, după ce au văzut că mor foarte mulţi, au adus un medic legist să le facă autopsie. La autopsia baritonului Gherman, din Timişoara, am asistat şi eu. Era numai piele şi os. Eram obligaţi să îi ajutam la autopsie. Când mai scoteau un organ, îl aruncau într-o găleată. Dacă pica ceva pe jos, noi trebuia să culegem”, spune Caius Muţiu.

La Grind, în iarna aceea, se murea pe capete. Muţiu îşi aminteşte că toţi deţinuţii care dormeau în paturile vecine au murit. “Au murit în cameră cu mine. Îmi aduc aminte de Minci, care făcuse şi el dizenterie. Ar fi trebuit să ţină un regim strict. Dar când ne dădeau varză, nu se putea abţine; nu putea mânca doar pâine prăjită. Intraserăm acolo într-un regim de exterminare”, rememorează Muţiu.

Cadavrele aruncate, câte trei, într-o groapă comună

După ce au constatat că mulţi dintre deţinuţi muriseră de foame, din lipsa proteinelor, comandantul Ficior a dispus, în primăvara lui ’60, ca în raţia zilnică să fie introdusă carnea de cal. “După ce au văzut atâţia morţi, conducerea a dat ordin să primim carne de cal. Pe mine asta m-a salvat. Cred că am mâncat un cal întreg cât am stat acolo”, spune Caius Muţiu.

Cea mai cutremurătoare amintire a fostului deţinut politic este, însă, cea referitoare la modul în care morţii erau îngropaţi. Caius Muţiu, la fel ca alţi supravieţuitori de la Periprava, vorbeşte despre existenţa unor adevărate gropi comune. “Făceau o groapă şi te aruncau în ea. Fără coşciug, fără cruce, fără preot. Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în acelaşi loc. Dacă era numai unul, atunci numai pe ăla îl arunca acolo”, a explicat Muţiu. Fostul deţinut îşi aminteşte că gropile pentru morţii coloniei Grind erau distincte faţă de cele în care erau aruncate cadavrele morţilor de la sediul central Periprava.

Muţiu mai spune că a auzit de la unii dintre colegii săi de detenţia că Ficior obişnuia să alinieze deţinuţii, culcaţi pe burtă, şi să treacă cu caii peste ei. “Un prieten de-al meu mi-a povestit că făcea asta. Alţii spun că, de fapt, obişnuia să sară cu caii peste deţinuţi. Eu nu l-am văzut, dar asta mi-au povestit cei cu care am fost închişi”, povesteşte Muţiu.

După 50 de ani de la suferinţele prin care a trecut, Muţiu consideră că a venit momentul ca torţionarii să fie condamnaţi. “Nu sunt vindicativ, dar cei care au făcut rău trebuie să plătească. Sunt mulţi cei care au omorât oameni. E timpul ca ei să fie condamnaţi”, încheie Muţiu.

„Eram legaţi la ochi, ca să nu ştim cine ne loveşte"

Iosif Corpas - deţinut politic-frontierist, condamnat la 3 ani şi jumătate de închisoare. Iosif Corpas, cel de-al treilea martor intervievat de gândul, povesteşte cum Ficior conducea la Periprava tibunale ad-hoc, în care deţinuţii erau judecaţi pentru că se hrăneau cu porumb crud. Fostul deţinut spune că a fost bătut, personal, de Ficior după ce a fost prins că mânca porumb crud. Corpas relatează pe larg despre tratamentele inumane aplicate de torţionar, care manifesta o plăcere sadică să-i lovească pe deţinuţi.

A stat cinci luni la Periprava, în 1959. În cele cinci luni a trăit, din plin, condiţiile inumane la care erau supuşi deţinuţii. A fost bătut crunt după ce a fost prins mâncând porumb. „Mâncam porumbul crud pentru că ne era o foame cumplită”. Odată prinşi, oamenii erau judecaţi de comandantul Ficior, transformat în judecător-şef ad-hoc. „Eram legaţi la ochi, ca să nu ştim cine ne loveşte. Un alt deţinut, pe care îl cunoşteam, mi-a relatat că însuşi Ficior îi lovea pe cei pedepsiţi”. Alteori, torţionarul Ficior nu se mai ferea de ochii deţinuţilor. „L-am văzut bătând, sigur. Chiar în prima zi, când ne-a vorbit nouă; unul n-a stat destul de drept şi Ficior i-a tras un dos de palmă”, spune Iosif Corpas.

Dar comandantul nu era singurul care îi maltrata pe deţinuţi. „Un gardian, David, m-a lovit cu arma, cu bocancii, apoi cu bolovani de piatră;  a asmuţit un câine lup asupra mea, pentru că am spus că nu mai pot căra saci...”, îşi aminteşte Corpas.

CITEŞTE AICI INTERVIUL INTEGRAL

„Aveau bâte prelucrate la strung. Ne luau la rând, peste cap, peste picioare”

Octavian Bjoza – deţinut politic condamnat la 8 ani de închisoare. Octavian Bjoza l-a văzut personal pe torţionarul Ficior lovind deţinuţii. Spune că la Periprava mureau câte doi-trei deţinuţi pe săptămâna. Cadavrele erau îngropate noaptea, la o depărtare de doi-trei kilometri de lagăr, în stufăriş. 

A fost închis de autorităţile comuniste în 1958, fiind acuzat că făcea parte din „Garda Tineretului Român". Spune că organizaţia nu avea nimic în comun cu legionarii: „Erau un grup de prieteni care nu mai suportau regimul comunist. Iniţial, organizaţia a fost un cerc literar. Impulsionat de revoluţia anticomunistă din Ungaria, din ’56, am cinstituit împreună cu colegii mei Garda Tineretului Român”. A fost depistat de Securitate în urma unui schimb de scrisori cu un coleg de gardă din Iaşi. L-a anchetat chiar temutul torţionar Gheorghe Crăciun şi a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru că „a făcut parte dintr-o organizaţie teroristă care dorea răstunarea regimului prin mijloace violente”. A trecut prin toate închisorile comuniste.

A ajuns la Penitenciarul Periprava, condus de Ion Ficior, în anul 1960. Îşi aduce aminte că la subcolonia „Bac” a mâncat şerpi de apă. „Iarna, când găseam în stare de amorţire şerpi de apă, îi mâncam cruzi de foame ce ne era. Am şi acuma pielea unuia dintre ei”, povesteşte Octavian Bjoza. Fostul deţinut confirmă că la Periprava mureau, în medie, două-trei persoane pe săptămână. Rudele victimelor nu primeau înştiinţare că aceştia au murit. Familia era notificată abia la expirarea sentinţei. „În patru ani au murit zece persoane din cei de lângă mine. Va spun „lângă mine”, în sensul că mureau cei din paturile de lângă mine. Mureau de foame şi de boli”, precizează Bjoza.

Metoda preferată de tortură de la Periprava era bătaia cu bâte de lemn. Deţinuţii care nu îşi făceau norma de stuf tăiat erau nominalizaţi pe o listă după care erau bătuţi de gardieni. „Unii aveau bâte prelucrate la strung, erau un fel de cozi de lopeţi şi la capăt îngroşate ca o sticlă de bere. Ne luau la rând, peste cap, peste picioare. Dacă se grăbeau seara, uneori mai scăpam şi nebătuţi. S-a întâmplat, dar foarte rar”, povesteşte Bjoza.

„Dacă te vedea trist, spunea: „Ce nu-ţi convine? Crucea şi Dumnezeii tăi. Dacă aveai faţa luminată, aşişderea"

Îşi aminteşte perfect de comandantul Ficior. Spune că a fost cea mai lombroziană figură pe care a întâlnit-o: „Adică, o brută”. Fostul deţinut spune că Ficior bătea deţinuţii în funcţie de ce expresie facială aveau. „Dacă te vedea trist, spunea: „Ce nu-ţi convine? Crucea şi Dumnezeii tăi. Dacă aveai faţa luminată, aşişderea. Te scotea în faţă şi te bătea cu pumnii, cu bocancii. L-am văzut cu ochii mei. Avea o figură de bestie. Vişinescu şi Ficior erau cunoscuţi pentru brutalitatea lor”, spune Bjoza.

Fostul deţinut confirmă că morţii de la Periprava erau îngropaţi noaptea, în lanuri de stuf, fără preot, fără coşciug. „Noaptea, după orele unu, ne-au luat să îngropăm un deţinut. Am mers prin întuneric fără vreo direcţie anume. La un moment dat, ne-au oprit şi am săpat o groapă. Am băgat cadavrul în groapă, fără coşciug şi fără cruce. Uneori mai puneau un ţăruş şi notau cu un creion chimic. Nu se puneau cruci”, povesteşte Bjoza. Cadavrele erau îngropate la o adancime mai mică de 50 de centimetri. „La 50 de centimetri era apă. Lăsam cadvrele învelite în stuf”, relatează fostul deţinut.

Cu propriii săi ochi a văzut cum a fost ucis un coleg deţinut. La finalul zilei, la subcolonia Bac, deţinuţii erau încolonaţi şi porneau în marş forţat spre dormitoarele improvizate pe un bac eşuat. Unul dintre deţinuţi a adormit. Când s-a trezit, coloana era la câţiva zeci de metri. A fugit spre coloană, dar un soldat a deschis focul. „El, săracu’, fugea să ne ajungă. Soldatul a deschis focul şi l-a ciuruit pe loc. Comandantul îi instruia că deţnuţii politici nu au altceva în cap decât să îi dezarmeze şi le spunea că, dacă se apropie prea mult, trebuie să tragă”.

La 50 de ani de la întâlnirea cu Ficior, spune că este important ca torţionarul să fie tras la răspundere, dar mai important este ca el să fie judecat. „Mai important este să fie duşi în faţa instanţei, iar cei tineri să afle ce crime au comis. Odraslele lor acum se cocoaţă în diverse funcţii. Astfel de atrocităţi oricând sunt posibile”, spune Bjoza.

 

Un articol de Biro ATTILA

38 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Mirela 18.09.2013 11:30

Titlul ar fi putut fi scris mai cu perdea. Daca si in presa am ajuns sa citim golanii, de ce ne mai miram ca pe strada la fiecare pas auzim o mirlanie?

 
#2 moraru adrian 18.09.2013 11:42

Relatarile sunt foarte probabil reale. Pentru cei ce nu sunt obisnuiti cu astfel de istorii cutremuratoare, va recomand cartea pastorului Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu in subterana. Gasiti acolo toata hidosenia umana si deopotriva toata frumusetea umana.

 
#3 @Mirela 18.09.2013 11:53

Of, saracio cu duhu', atat ai inteles tu din ce scrie aici?

 
#4 constantin (un moldovean) 18.09.2013 11:54

Au fost sanitarii societății românești. Regret că n-am fost gardian

 
#5 cezar 18.09.2013 11:55

Din pacate tinerii din ziua de azi nu-si pot imagina ce a fost. Si mai rau ar fi sa nu-i intereseze.
Oricum, oamenii astia trebuie pedepsiti crunt.

 
#6 dfghd 18.09.2013 12:16

@Mirela- perdea zici ?! hm ...eu le as pune pe un ecran mare cum is alea pe stadioane , si le as arata tuturor masura suferintei ....

 
#7 anonymous 18.09.2013 12:46

@constantin (un moldovean)

sanitari ? probabil ca ai avea nevoie sa iei o doza din medicatia recomandata. poate atunci vei intelege ...

 
#8 yyy 18.09.2013 12:51

@constantin (un moldovean)

nu esti un moldovean, esti un imbecil patentat !

 
#9 Vali 18.09.2013 12:53

Miluteanu din Mehedinti, mort la Periprava. Daca mai cunoasteti pe cineva, completati lista. Ficior trebuie sa-si aduca aminte!!!

 
#10 romeo 18.09.2013 13:37

@Mirela de ce să scrie mai cu perdea titlul??? ca să fie ascuns adevărul?? fiecare cuvânt trebuie relatat și reprodus in același fel pentru a arăta ce se întâmpla cu adevărat acolo și în plus nu este un titlu este citat din comportamentul torționarului !!

 
Vezi toate comentariile...

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine: